Regizorul suntem noi
Primele şedinţe în care s-au întrunit la început de an aleşii noştri i-a găsit pe aceştia preocupaţi de problemele care făceau obiect de dispută, picanterie şi aparent fină ironie şi în şedinţele din a doua jumătate a anului trecut. Altfel spus, citând Poetul, la Bacău, „toate’s vechi şi nouă toate” … Aeroportul, bazinul, podul, gropile din asfalt…
Concluzie:
Nu ştiu voi, dar eu una m-am plictisit îngrozitor să particip lună de lună la aşa-zis “şedinţe” de consiliu local şi judeţean, în care aud mereu aceeaşi placă, vizionez aceeaşi piesă de teatru, roluri interpretate execrabil, în numele “binelui public”, de o adunătură de actoraşi cu pretenţii de alesi ai urbei…
Nimic nu-i face să-şi schimbe repertoriul, nimic nu-i determină să-şi abandoneze limbajul grosolan şi ideile fixe în care nici măcar ei nu mai cred. Mai mult, abia aşteaptă parcă, să se întâmple ceva rău pentru a avea motiv întemeiat de “hai sictir!” şi ceartă. Nimic bun nu s-a întâmplat vreodată în urbea asta a noastră, nimic bun nu se va-ntâmpla, toţi sunt vinovaţi de asta şi vinovat nu-i nimeni…
Nu reuşesc să trec însă peste hotărîrea-mi de-a nu mai participa la astfel de scenete, fără a mă întreba (retoric?) dacă se mai poate face totuşi ceva. Dacă se va găsi vreodată un regizor apt să distribuie roluri – aceleaşi, de edili – unor actori adevăraţi…
De fapt, dacă stau bine şi mă gândesc, în toată această poveste, Regizorul e de vină. Iar Regizorul suntem noi!
