Din cugetările unei Alge închipuite…
Nu ţi se întâmplă niciodată ca, mergând spre serviciu, dis-de-dimineaţă, de obicei îngândurat, apatic, plictisit de aceeaşi activitate dar nu şi de acelasi drum, dârdâind puţin de frig, fascinat în acelaşi timp de fiecare frunză pe care ieri nu ai văzut-o, să-ţi tune brusc ideea că, în sfârşit! te-ai descoperit? Să te inunde pur şi simplu un val de fericire, să ţi se taie răsuflarea, să-ţi vină să strigi cât poţi tu de tare şi să chiui : “SUNT O ALGĂ!!!“???
Să te simti apoi privit exact aşa cum te-ai descoperit? Şi să te simţi apoi, puţin jenat de năstruşnica ta descoperire?…
***
Ei bine, profitând de această unică ocazie de a se fi descoperit în sfârşit! şi amuzată teribil de ideea de a fi cu adevarat o algă, Naiva s-a gândit că dacă ea chiar este aşa, atunci trebuie să se comporte ca atare, mai precis, aidoma unei alge.
Şi şi-a impus ca, în fiecare dimineaţă, când încă nu prea circulă lumea sau e puţin prea somnoroasă pentru a observa ceva, să înceapă să-şi însuşească puţin câte puţin din comportamentul unei alge…
***
Deşi o algă, Naiva s-a aflat însă - într-o zi cu ploaie - în postura de a nu şti cum să se comporte. Mai exact, în ziua imediat următoare uluitoarei descoperiri când, în drumul ei obişnuit, o sălbatică, nepotolită Ploaie s-a găsit să-i deruteze firea. Bunăoară, îşi zise ea, sunt eu o algă, dar nu cumva…
Şi, deşi nu foarte hotărâtă, a abandonat umbrela în mana primului trecător ieşit în cale..
***
O alta nebănuită îndoială apăru în cugetul Naivei, într-o frumoasă zi (tot cu ploaie, tot fără umbrelă), când sigurantza ei fu întreruptă de o impertinentă (gândi ea îmbufnată!) (non)apreciere venită din partea unui cineva: “Tu, Naivo, ştii cum esti? Ca un vulcan mocnind, abia aşteptând secunda în care să erupă!”
“Hmmm… cugetă Naiva ca apoi să răspundă obraznic: cum crezi tu că ar putea o algă să supravieţuiască in inima unui vulcan?…
***
Despre sfidare: algele, ca şi oamenii, sunt fel de fel, unele verzi, altele albastre sau maro, unele mai retrase, altele mai sociabile, îndrăgostite de corali sau nu, unele mai darnice, altele mai egoiste, dar, dintr-o privire numai, îţi dai seama că sunt – totuşi - alge!
Mai sunt însă şi alge, ca şi unii oameni, cărora din cauza a nu ştiu ce, le place să fie altfel… Bunăoară, aşa sunt algele care, sfidând orice regula a bunei cuviinţe, se trezesc că vor să crească şi să locuiască copaci!…
Ai să râzi şi nu ai să mă crezi în ruptul capului şi totuşi, daca vei merge dimineatza pe acelasi drum cu Naiva, vei intâlni cu siguranţă un copac cel puţin neobişnuit, în care, în loc de frunze, au crescut câteva alge…
***
” Spui numai prostii! au apostrofat-o unii… Unde ai văzut tu, Naivo, alge să crească-n copac?”
A început să plangă… “Tu ştii că eu zic adevărul, le-a zis, cu siguranţă există cel puţin un copac cu alge… Dacă n-aş crede asta şi dacă nu aş fi văzut cu ochii mei, cum aş putea fi eu aici, o algă pe pământ, cu ochi, nas, gură, mâini şi picioare?…”
Şi pe bună dreptate le-a zis!
***
De dimineaţă, în rouă, a mângaiat o floare de mac roşu.
Era convinsă că o algă ar fi făcut exact la fel…
***
” Şi mai ştii ceva? Unii copaci tind să fie apă; priveşte Salcia de-acolo, priveşte omida cum tinde să devină zbor de flutur’!!
O algă poate creşte în copac! Precum eu sunt aici, o algă pe Pâmânt!
Şi trec atâtea valuri şi furtuni peste o algă şi trec atâtea stari de a fi peste mine…”
Hmm… Nebuna, sălbatica Algă Naivă…
***
Mai nou, e convinsă că din transpiratia algelor s-a născut marea…
***
O algă trebuie că are o personalitate foarte puternică. Alegele văd, respiră, cântă, suspină. Algele aud, transpiră, tremură. Algele dorm, visează, iubesc şi urăsc. Algele aleargă. Şoptesc, urlă, freamată şi plang. Algele gândesc…
***
Atunci când valurile marii sunt prea mari trebuie că e din cauza algelor furioase…
***
Nu, furia algelor nu are nimic a face cu înălţimea sau intensitatea valurilor mării. Acestea depind doar de condiţiile meteo. Algele nu au personalitate, pentru că ele nu pot vorbi, nu pot auzi, nu pot striga, nu pot cânta, nu pot plânge şi mai ales, nu gândesc. Algele nu pot creşte in copaci, ele sunt doar nişte plante marine. Şi-atât.
Algele nu pot fi metaforă.
***
Ieri a încercat să-şi demostreze din nou, că algele se găsesc, totuşi, în copaci…
***
Azi a tras chiul de la serviciu. Asta numai pentru că, în ciuda aparenţelor, ea crede în metaforă şi mai crede şi că algele se furişează uneori de mare…
