Sunt JURNALIST, bă! Comentezi?!!!… (Pamflet)
Din prea mult respect faţă de mine însumi, eu, Jurnalistul cu “j” mare am gândit că a sosit timpul să spun, dom’le, lucrurilor pe nume! Să explic adică, aşa ca pentru toată lumea, ce mă diferenţiază pe mine, Jurnalistul de astăzi, de jurnalistul din cartile de specialitate…
*Dintru-nceput, vreau să fie foarte clar un lucru: un Jurnalist trebuie musai să aibă bine înrădăcinat în mintea lui şi-n crezul lui principiul că… principiile pot fi încălcate. Ca atare, un Jurnalist adevărat, cum sunt eu bunăoară, la solicitarea “şefului”, nu va ezita să scrie sau să prezinte un material în care nu crede. La un moment dat, chestia devine chiar distractivă, nu mai ai nevoie nici de argumente, nici de documentare. Sunt suficiente câteva expresii pompoase: chiar dacă incoerente şi lipsite de sens, ele vor satura cu siguranţă un public atât de infometat de scandal!
*Apoi, spre deosebire de un jurnalist, un Jurnalist îşi poate pune semnatura, fără nici o reţinere, sub comunicatul de presă trimis prin e-mail de un binevoitor purtător de cuvânt al vreunei instituţii. Adică ce, dacă adversarul meu de breaslă poate, eu sunt oare, mai prejos?… În plus - si Jurnalistul are voie să gândească astfel- lumea este prea ignorantă pentru a sesiza un lucru atât de nesemnificativ precum apariţia simultană, în trei publicaţii, a aceluiaşi “articol” purtând însă semnături diferite! Mai există varianta: “oricum nimeni nu citeşte/nu ascultă/nu vizionează materialul meu”. Jurnalistul are voie să gândească şi în acest mod! Şi pe bună dreptate: atâta vreme cât îşi ia leafa, totul e în regulă….
*Un alt aspect: un Jurnalist al zilelor noastre nu va pune prea mult accent pe capitolul « gramatica limbii române ». Cu cât refuzi mai mult să recunoşti că este posibil să mai ai scăpări, cu cât refuzi mai înverşunat apelarea la un dicţionar - fie el si www.dexonline.ro - sau la un manual de gramatică, cu atât eşti mai aproape de definiţia Jurnalistului. Un Jurnalist, spre deosebire de un jurnalist, nu va simţi niciodată nevoia de a-şi ridica semne de întrebare atunci când, în loc de “să fii!”, scrie “să fi!”, în loc de « ştii că… », scrie “şti că…” sau când în loc de «mai multe blocuri s-au daramat din cauza cutremurului » , el scrie sau rosteste « mai multe blocuri s-au daramat datorită cutremurului»… Mai mult chiar, un Jurnalist perseverent se va ambiţiona să scrie şi să rostească sus şi tare că « nu se merită să te rişti », în ciuda faptului că verbele «a merita » şi «a risca » nu au fost, nu sunt şi nu vor fi niciodată reflexive…
*Iar dacă cineva va îndrăzni să-i atragă atenţia asupra acestor fleacuri (cu atât mai mult un coleg jurnalist), va fi vai de capul lui! Şi asta pentru că, un Jurnalist adevărat nu are voie să accepte criticile şi nici să le considere constructive. Nici măcar să le ia ca atare. Nu, cel mai indicat, în astfel de situaţii, este ca replica să fie cât se poate de agresivă…
*****
Am obosit. Bag seamă că s-a-ntunecat afară, e vremea să mă duc la nani. Deşi ar mai fi câte ceva de spus…
Am să mai trag doar o scurtă concluzie - vorba artistului, « aşa cum am spus, nu mă tem de concluzii, nici de premise… » (mai era partea cu « doar de urmări », dar o ignor) : sunt un Jurnalist adevărat pentru că, chiar dacă -într-un involuntar moment de sinceritate faţă de mine însumi- mă voi regăsi câtuşi de puţin în cele de mai sus, hotărât lucru, nu voi zâmbi! Voi deveni doar, mai încrâncenat în a persevera în greşeală!
